Writing memoirs constituted the most eruptive phenomenon immediately after 1989, the fall of communism being followed, in terms of literature, but also extraliterary, as a documentary and moral dimension. For Alexei Marinat, the reclusion diary ―Me and the World‖ is not only a way to share the common experience of a cursed society, but also to create a fa-vourable space in which faith and pain can be shared. These confessions, full of candour and simplicity, offer not only public access to a private space, but also allow the diarist to create this space as a way to explore the boundaries of lived experience, expressing the desire to be discovered once in sharing the self with others. At the same time, his diary represents a space where the limits of his life are accessible for analysis and self-analysis, because here, Alexei Marinat reveals the surprising powers of liberation through the purifying exercise of autobiographical art.
Memorialistica a constituit fenomenul cel mai eruptiv îndată după 1989, căderea comunismului fiind urmată, în plan literar, dar şi extraliterar ca dimensiune documentară şi morală. Pentru Alexei Marinat jurnalul recluziunii „Eu şi lumea” nu constituie doar o modalitate de a împărtăşi experienţa comună a unei societăţi urgisite, dar şi de a crea un spaţiu favorabil în care credinţa şi durerea pot fi împărtăşite. Aceste confesiuni, străbătute de candoare şi simplitate, oferă nu doar accesul publicului la un spaţiu privat, ci permit diaristului să creeze acest spaţiu ca modalitate de explorare a graniţelor experienţei trăite, constituind expresia dorinţei de a fi descoperit cândva în împărtăşirea sinelui cu alţii. Jurnalul său reprezintă, totodată, şi un spaţiu în care limitele vieţii acestuia sunt accesibile pentru analiză şi autoanaliză, pentru că aici, lui Alexei Marinat i se relevă surprinzătoarele puteri de eliberare prin exerciţiul purificator al artei autobiografice.