Аннотации:
Articolul reflectă o tentativă de regândire a metodologiei organizării procesului pedagogic, orientat spre constituirea „omenescului în om”, focusându-l pe stimularea resurselor interioare ale copilului. Accentul este transferat de la procedurile de predare, învăţare, evaluare centrate pe cercetarea lumii inconjurătoare, spre cele orientate spre valorificarea de către copil a potenţialităţilor înnăscute, cunoaşterea lumii sale interioare. Păstrarea resurselor native ale fiecărui discipol va solicita de la pedagogul şcolii post-moderne aplicarea tehnologiilor de creare a condiţiilor social-psihologice, pentru asigurarea traiectoriei individuale de dezvoltare. Astfel fiecare copil va obţine şansa de a-şi realiza potenţialele talente, inclusiv pe dimensiunea sensibilă a lumii sale spirituale şi morale, aceasta reprezentând obiectul propriilor cercetări ale autorilor.