Ironicul şi parodicul în structurile narative postmoderniste (cu referinţă la Levantul de Mircea Cărtărescu) [Articol]

Abstract

Articolul dat își propune o viziune evaluativă a formelor ironice și parodice în contextul literar postmodern actual. Textul postmodernist este acuzat și acum că abandonează investigaţia istoriei autentice în favoarea unui nesfârșit joc ironic de suprafeţe culturale. Parodicul și ironicul au devenit fără îndoială semnele unei episteme și generalizarea lor naște în noi întrebări despre utilitatea și relevanţa acestui model de înţelegere și reprezentare la începutul sec. al XXI-lea. În această ordine de idei, autorul a pus sub semnul problematicului valoric și una din redutabilele lucrări care s-a impus ca postmodernist opuscul în literatura română – Levantul de Mircea Cărtărescu. Cercetarea pune în vizor conceptele de (auto)ironie și (auto)parodie postmoderniste, relevate în contextualitatea Levantului, perspectivă determinată de pivotul parodic al textului și motivată de pronunţata tonalitate ironică imprimată discursului de către autor.