Lirica peisagistică a Mariei Delacozia în revista bălţeană „Cuget moldovenesc” [Articol]

Abstract

Mulţi autori, de-a lungul timpului, au valorificat inspirat raportul dintre literatură şi mediul înconjurător, dintre om şi natură (poezia populară, M. Eminescu, V. Alecsandri ş.a.). Prin talentul lor descriptiv, prin jocuri de cuvinte şi ritm, printr-o aleasă expresie şi emoţie ei au încercat să înalţe trăirea umană la complexitatea universului. Maria Delacozia, cea mai productivă poetă de la Cuget Moldovenesc, marcată şi ea de frumuseţea anotimpurilor, şi-a exprimat sensibilitatea artistică în poezie, încercând să dea o culoare inconfundabilă cadrului natural. Aşa cum natura şi iubirea apar, de cele mai multe ori, îngemănate în literatura noastră, prezenta comunicare se focalizează pe specificul liricii peisagistice a Mariei Delacozia, pe modalităţile artistice prin care aceasta pune în valoare natura, văzută în multiplele ei manifestări; omul, plin de melancolie, de împliniri sau dezamăgiri şi iubirea ca sentiment creator de nelinişte şi dor. Many authors, over the years, have inspiredly used the relationship between literature and the environment, man and nature (folk poetry, M. Eminescu, V. Alecsandri and others). They tried to elevate the human experience to the complexity of the universe through their descriptive talent, puns and rhythms, special expressions and emotions. Maria Delacozia, the most productive poet of the Băli journal “Cuget Moldovenesc”, being also fascinated by the beauty of the seasons, expressed her artistic sensitivity in poetry, trying to give an inimitable colour to the natural setting. As nature and love often appear intertwined in our literature, this study focuses on the specifics of Maria Delacozia‟s landscape lyric, on the artistic ways in which it highlights nature, seen in its multiple manifestations, on the man, full of melancholy, accomplishments or disappointments and on love as a creative feeling of anxiety and longing.